Potrivit art. 65 alin. (1) din Codul muncii: „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.”.
Prin alin. (2) din acelaşi articol prevede că „desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”
Concedierea contestatorului a avut o cauză reală şi serioasă, fiind impusă de necesitatea redresării economice a societăţii prin unificarea unor sectoare din cadrul secţiei de salubrizare stradală, desfiinţarea secţiei de salubrizare stradală şi trecerea noului sector în subordinea directorului general şi desfiinţarea postului de şef secţie de salubrizare stradală.
În doctrină şi jurisprudenţă s-a statuat în mod constant că pentru a reţine îndeplinirea condiţiei impuse de art. 65 alin.2 din Codul muncii este suficient că angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activităţi în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane şi financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalităţii în care îşi organizează activitatea şi selectează salariaţii pe criterii de competenţă.
Postul pe care îl ocupa contestatorul s-a desfiinţat ca urmare a reorganizării activităţii, iar această măsură nu a avut nici o legătură cu activitatea sa profesională sau cu abilităţile sale de a exercita o anumită profesie. (Curtea de Apel Constanța, Decizia nr. 234/CM/2014, portal. Just.ro)