”Prima instanță analizand probele administrate in cauza a apreciat că CD cu inregistrarea video a faptei contraventionale mentionate în cuprinsul procesului verbal, respectiv de a conduce autoturismul având numărul de înmatriculare X pe DJ 212, în interiorul localității C_ V_, cu viteză de 128 km/h înregistrată de aparatul radar, observându-se viteza în dreptul variabilei T (reprezentând cea mai mare viteză atinsă de autoturismul testat), în raport de care se reține săvârșirea faptei contravenționale.

   Se retine ca potrivit art. 6 pct. 20, art. 109 din OUG nr.195/2002, republicată, nerespectarea regimului de viteză stabilit se constată de către Serviciul Poliției Rutiere prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Astfel, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească, prin mijloacele tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.

   Instanța de apel, reapreciind probele administrate în cauza, vizionand CD depus de catre intimata in cauza cuprinzand inregistrarea video a faptei, apreciaza ca nu este relevant, in sensul in care unica viteza captata este cea de 128 km/h, dar nu a autovehiculului tinta (respectiv, indicativul T ), ci a indicativului C, viteza care rămâne neschimbata inclusiv în conditiile în care este evident ca autoturismul petentului decelereaza și se oprește la semnalele organelor de poliție, astfel incat apreciaza ca nu sunt indeplinite dispozițiile pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05, modificată prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009 conform cărora „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.

   În consecință, se apreciaza ca exista dubii cu privire la realitatea faptelor consemnate in cuprinsul procesului verbal, în sensul în care nu se poate stabili cu certitudine viteza cu care a circulat autovehiculul, dubii care profita contravenientului. În aceste condiții, instanța de apel nu mai apreciaza necesar a se pronunța pe motivele de apel invocate de către apelant.

   Așa fiind, tribunalul potrivit art. 480 al.1 C.p.civ. considerând că hotărârea primei instanțe nu este legală și temeinică, va admite apelul ca fondat, va schimba in tot sentinta atacata si in rejudecare va admite plangerea si va dispune anularea procesului verbal.” 

(Tribunalul Brăila, Decizia civilă nr. 581 din 3 decembrie 2018, www.rolii.ro)