Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în cazul acțiunii având ca obiect executarea unui contract administrativ stabilirea competenţei materiale se face exclusiv conform art. 8 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, şi nu potrivit art. 10, consecinţa fiind aceea că le revine instanţelor civile de drept comun competenţa materială de soluţionare.

În speță, Înalta Curte a reținut că din cuprinsul acţiunii cu care a fost învestită instanţa de judecată, rezultă că reclamanta, deşi a invocat faptul că, în speţă, conţinutul adresei ce reprezintă răspunsul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, la solicitarea sa, exprimă în mod neîndoielnic şi explicit refuzul autorităţii publice de a-i soluţiona cererea, acesta, în realitate, nu solicită anularea unui act administrativ asimilat, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, ci obligarea pârâtei la plata unor sume de bani, respectiv la executarea obligaţiilor contractuale.

(Decizia nr. 357 din 22 februarie 2022, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)