Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că din interpretarea art. 915 alin. 2 C. proc. civ. reiese că, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, a fost instituită o competenţă care intervine în materia divorţului în lipsa unui acord al părţilor asupra instanţei competente teritorial să judece pricina, în situaţiile în care niciunul dintre soţi nu mai are locuinţa în ţară.

În speță, instanța supremă a constatat că acordul părţilor ca acţiunea să se judece de către Judecătoria Iaşi este exprimat în chiar cuprinsul cererii introductive de instanţă, părţile învederând că în baza art. 915 alin. 2 C. proc. civ. au convenit soluţionarea cauzei de către Judecătoria Iaşi.

Acest fapt rezultă atât din cuprinsul contractelor de asistenţă juridică nr. x din 9 februarie 2021 prin care se precizează că obiectul acestora îl reprezintă  „asistenţă/reprezentare juridică în faţa Judecătoriei Iaşi„, instanţa competentă teritorial ca urmare a acordului ambelor părţi, cât şi din declaraţia reclamantului A. (Decizia nr. 209 din  2 februarie 2022, pronunțată de Secţia I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)