”Nu există temei pentru constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere ca urmare a emiterii acesteia concomitent cu notificarea preavizului, în condiţiile în care efectele deciziei de concediere s-au produs după împlinirea termenului de preaviz.

În lipsa unei prevederi exprese în legislaţia muncii, comunicarea acordării preavizului se poate face prin orice înscris emanând de la angajator, singura cerinţă obligatorie, a cărei nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută a concedierii, fiind aceea preavizul să fie acordat salariatului în mod efectiv.

Aşadar, împrejurarea că angajatorul ar fi emis concomitent cele două acte juridice, notificarea de preaviz şi decizia de concediere, nu este de natură să atragă nulitatea concedierii pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege, în condiţiile art. 78 din Codul muncii, cât timp scopul, funcţiile preavizului au fost efectiv realizate şi nu există dispoziţii imperative care să fi fost încălcate prin această modalitate de acordare a preavizului.” (Curtea de Apel București, Secţia a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 1346 din 16 martie 2016, portal.just.ro)